Pe Iolanda nu ai cum să o cunoști fără să o simți. Are o energie care liniștește și o căldură care te face să te deschizi, fără să-ți dai seama. E mamă a trei copii, actriță și psiholog — o combinație rară, care o face să înțeleagă oamenii din toate unghiurile. Trăiește cu sinceritate, e prezentă în tot ce face și are un fel aparte de a-ți arăta că e ok să fii exact așa cum ești.
Kuib s-a născut dintr-o nevoie personală a ei: aceea de a crea o comunitate unde te poți exprima liber fără teama de a fi judecat, un spațiu child-friendly unde copiii cresc împreună, unde părinții pot beneficia de timp pentru ei, fie că e yoga sau ateliere, în timp ce copiii sunt în apropiere, în siguranță, în grija cuiva care face parte din această comunitate.
A absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, București, în 2008 și de atunci joacă pe scenele teatrelor din țară și din afara ei. În 2012 a obținut o rezidență de creație în Franța și și-a îndeplinit visul de a juca în franceză, la Paris. În 2014 a obținut o nouă rezidență de creație în Portugalia, unde a jucat atât în Lisabona, cât și în Coimbra. Iubește teatrul și actorii talentați.
În 2016 a absolvit și Facultatea de Psihologie din București, urmând un masterat în psihologie cognitiv-comportamentală și hipnoză. La UNATC a continuat cu o cercetare doctorală având tema „Dezvoltarea creativității prin mijloace psihodramatice la copiii instituționalizați”. A lucrat cu copii în situații de abuz, îmbinând teatrul cu psihologia, și așa a descoperit pasiunea pentru lucrul cu copiii. S-a format în psihodramă pentru copii la Institutul Szenen din Köln și în metoda Feuerstein cu psih. prof. univ. Otilia Todor, ambele instrumente valoroase pentru cunoașterea psihologiei copilului.
„Când lucrez cu copiii, am mereu impresia că ceva miraculos se întâmplă și devin mult mai inspirată, mai deșteaptă decât cred eu că sunt de fapt. Copiii mă inspiră să îi ajut. Cu copiii nu poți fi altfel decât prezent și atent, două calități esențiale în relația cu toți oamenii, de fapt, indiferent de vârstă. Copiii sunt maeștrii mei. În fiecare zi învăț câte ceva de la ei și de aceea le port foarte mult respect.”